Crime Prevention Through Environmental Design – CPTED

12/21/2020

Dr. Randy I. Atlas, arhitect-criminolog, recunoscut expert la nivel internațional în CPTED vorbește despre ”noua realitate” afirmând că ”proiectantul mediului urban trebuie acum să integreze și să combine conceptele de securitate, elementele arhitecturale și tehnologiile de securitate într-o soluție holistică echilibrată. Acest lucru se poate întâmpla cel mai bine obținând o cunoaștere a conceptelor, principiilor și strategiilor fundamentale de proiectare a securității mediului ambiental.”

Mediul antropic (material sau construit) sau mediul modificat de acțiunea oamenilor se compune din localități, cu tot ce este construit și amenajat în interiorul și în afara lor (transport, locuire, exploatare resurse, culturi agricole, păduri plantate de om).

1. PROCESUL URBAN

Urbanizarea – Peste 55% din întreaga populație a lumii locuiește astăzi în orașe, urbanizarea fiind un fenomen constant iar până în 2050, acest procent va ajunge aproape de 70%. Datorită creșterii populației și a teritoriului, dezvoltării activităților economice și de altă natură, marile orașe înglobează, treptat, așezările din jur, inclusiv alte orașe, formând mari concentrări urbane. Pe continentul european se află în această situație aproape toate capitalele și orașele mari. Orașele sunt, de asemenea, principalele puncte ale imigrației populației cu toate consecințele ce decurg de aici. Nu este de neglijat faptul că suprapopularea aduce cu sine foarte multe probleme legate nu numai de nevoia crescută de spațiu de locuit dar și probleme serioase de securitate a locuitorilor săi.

Deconcentrare și reconcentrare – urbanizarea contemporană este un proces regional. Orașe, suburbii și centre de educație, sănătate, producție și zonele de agrement din zonele urbane mari sunt denumite uneori “multi-centred metropolitan regions” (MMR). În România le cunoaștem sub o denumire preluată datorită, în special, proiectelor europene ca “poli de dezvoltare regională” deși nu înseamnă, neapărat, același lucru.

Noua formă de reconcentrare urbană nu a eliminat orașul central clasic, ci l-a absorbit doar într-o matrice de decizii personale, de afaceri și mai ales politice care și-a asumat o formă regională. Caracteristica cheie a noii forme spațiale este că orașul nu mai planifică creșterea socio-economică în interiorul său ci în zona suburbiilor.

Densitatea urbană – Densitatea locuirii și distribuția spațială a punctelor de interes urban precum locuri de muncă, zone comerciale, zone de recreere, sunt elemente esențiale în planificarea dezvoltării urbane. Familiile cu copii sau chiar persoanele singure, pot prefera viața în suburbiile orașului; zonele traditional urbane fiind într-un proces de depopulare iar cauzele sunt multiple.

Este foarte interesant ce spune Miruna Stroe, în articolul său, “Relativitatea unui concept: densitatea urbană: Puține sunt conceptele care sunt criticate de atât de multă vreme și totuși continuă să își păstreze centralitatea în cadrul unui domeniu, precum densitatea urbană. Criticile gravitează în jurul ideii că densitatea este un instrument slab pentru proiectarea urbană, date fiind modurile diverse de definire a sa. În fapt, pentru a defini densitatea sunt puși împreună termeni diverși: număr de locuitori sau număr de locuințe, suprafață locuibilă, suprafață construită sau volum construit, raportate la o unitate de suprafață care la rândul său depinde de scara la care se poartă discuția (la nivelul orașului sau al vecinătății sau chiar al lotului).”

Gentrificarea – definită ca procesul de transformare a unei zone de lucru a unui areal urban disponibil din cadrul orașului de către clasa socială cu venituri mari, în noi zone rezidențiale și/sau folosință comercială. O altă definiție spune că “a gentrifica înseamnă a transforma o zonă urbană îmbătrânită într-un cartier pentru populaţia mai potentă financiar, cu un anumit status social prin renovarea clădirilor, consecinţele fiind, pe de o parte, creşterea valorii proprietăţilor respective (teren şi clădiri din zonă) precum şi strămutarea vechilor rezidenţi mai sărăci”. (Dana Cornelia Nițulescu “Procesul de gentrificare a spațiilor de locuit urbane. Concept și explicații alternative”).

Deși gentrificarea este un fenomen vechi de peste 1000 de ani, în România a apărut de abia după anul 2000 iar ”majoritatea sociologilor susțin că aceasta a fost artificială bazată doar pe acumulare de capital și proprietăți, și, în mare măsură, cu aspecte grave de ilegalitate.”

Comunitățile închise (Gated community) – sunt un tip specific de clasă “superioară” de comunități caracterizateprin reguli proprii de administrare, sisteme proprii de securitate cu gărzi private etc.

Directorul executiv al Programului Națiunilor Unite pentru Așezări Umane (UN-HABITAT), Joan Clos i Matheu, avertiza încă de acum câțiva ani cu privire la ostilitatea alimentată de segregarea zonelor rezidenţiale și făcea un apel către lideri pentru a opri inegalitatea urbană.

“Cu o preocupare crescândă și tristețe putem observa cum ansamblele rezidențiale securizate capătă avânt în tot mai multe zone. Acest fenomen este o expresie a inegalității tot mai accentuate și a creșterii greutății de a accepta diversitatea. Orașul ideal nu este unul bazat pe comunități păzite, camere de securitate, precum o scenă futuristică desprinsă parcă din filmul Vânătorul de recompense (Blade Runner), întunecată și dramatică de o nefericire profundă…Trebuie să construim cel puțin un oraș în care fericirea este posibilă și unde spațiul public este cu adevărat accesibil tuturor.” (Joan Clos i Matheu)

Creșterea rapidă a enclavelor rezidențiale pe mapamond se află în contradicție cu orașul deschis și democratic și pare să aparțină mai degrabă unui viitor distopic dominat de supravegherea maselor și inegalitate profundă.

Chiar dacă ansamblele rezidențiale izolate sunt considerate a-şi avea originea în cultura americană, acestea au devenit tot mai prezente în întreaga lume iar cele mai mari enclave rezidențiale de pe glob se află în țări ca Argentina, Brazilia, Mexic sau Africa de Sud.

În China și India, în jurul așa numitelor orașe private o astfel de delimitare a spațiului a fost realizată de zonele (satele) sărace prin garduri, accesul fiind permis doar prin porți speciale de acces cu carduri și/sau acte de indentitate uneori fiind interzisă chiar părăsirea satului pe timp de noapte, aceste măsuri urmărind diminuarea diverselor infracțiuni.

Expansiunea acestor tipuri de cartiere se datorează, după cum susține Joan Clos i Matheu, fricii indivizilor dar și eșecului statului de a asigura securitatea. Acest trend aduce cu sine însă ostilitate, suspiciune și multă tensiune socială. Comunitatea din zonele rezidențiale reprezintă o segregare a populației: cei de aici aleg să se protejeze, să se diferențieze de restul orașului. Toate acestea sunt opusul idealului de oraș deschis, democratic.

Clos susţine că măsurile adoptate pentru diminuarea inegalităților sunt insuficiente. Orașele produc în general aproximativ 80% din PIB, însă potențialul economic este departe de a fi împărțit pe scară largă. Când nedreptatea prinde rădăcini în rândul populației, se crează un sentiment de frică și de neîncredere, iar rezultatul duce la tensiuni sociale și la scădere economică. Orașele trebuie concepute pentru a oferi spațiu public ce poate fi utilizat de către oricine și a oferi un sentiment de corectitudine și dreptate.

Spirala negativă – Uneori, un cartier devine atât de nepopular încât locuitorii bogați începe să se mute. De-a lungul timpului, ponderea persoanelor sărace și marginalizate crește, ceea ce face ca zona sa devina din ce in ce mai problematică, atât în ceea ce privește criminalitatea cat si reputația sa. O astfel de spirală negativă este destul de greu de oprit și poate conduce la o pierdere serioasă, atât în termeni de valoare economică cat și socială. Acesta este un motiv important pentru gestionarea zonelor urbane într-un mod echilibrat și echitabil, astfel încât nici un loc sa nu sufere de o imagine negativă.

Planificarea – Planificarea urbană este un proces complex de utilizare efectivă a loturilor virane și a pământului urban, implicând designul urban, infrastuctura transporturilor și integrarea armonioasă a clădirilor deja existente cu cele viitoare. Planificarea urbană, deși după nume pare a se referi doar la localități urbane (municipii, orașe și târguri) este mult mai cuprinzătoare acoperind orice așezare umană, indiferent de mărime.

Fenomen sofisticat, planificarea urbană implică arhitectură, ingineria construcțiilor, cercetare, analiză, finanțare, viitorologie, planificare strategică, consultare publică, planificarea cartierelor, gândire strategică, recomandări și limitări, conservare istorică, implementare, management și gospodărire și, în final, realizarea de clădiri, drumuri și structuri.

Din punct de vedere juridic, planificarea oferă baza judiciară pentru dezvoltarea urbană. Fără un plan aprobat, detaliat, care a fost deja aprobat de municipalitate, activitatile de construcție nu pot continua.

Tipuri de medii construite (antropic)

Așa cum am mai spus, factorul antropic reprezintă influența directă și nemijlocită a activității omului asupra mediului ambiant iar urbanizarea este unul dintre exemplele de impact negativ asupra sa. Creșterea populației umane, industrializarea, tehnologizarea și creșterea totodată a nivelului de trai au dus la ruperea echilibrului între om și mediu. Ce putem face? În primul rând să conștientizăm acest lucru și să respectăm standardele de calitate, pe care tot noi le-am elaborat.

Regiunile urbane sunt un amalgam de tipuri de tipuri de medii construite iar prevederile seriei de standarde europene ”EN 14383 Prevenirea infracționalității. Urbanism și proiectarea clădirilor” pot fi aplicate la toate spațiile care sunt de uz public (străzi, piețe, parcuri și grădini publice, etc.) în zonele rezidențiale, centrele orașelor, spații comerciale sau industriale, de birouri și/sau zone comerciale sau de vânzare cu amănuntul, precum și în zone cu utilizare mixtă.

Atunci când se lucrează în domeniul prevenirii criminalității, domeniile specifice, cum ar fi școli, centre de agrement, transportul public și facilități de parcare, drumuri, statii, stații de autobuz, parcare și garaje au nevoie de o atenție specială.

Este important să se clasifice zonele ca zone noi sau existente. Seria de standarde sugerează că o planificare pe baza analizei criminalitatii zonelor noi ar trebui sa fie numita “Crime Assessment”. Această evaluare se poate baza doar pe documentele de planificare. Analiza zonelor existente ar trebui să fie numită “Crime Review” care se bazează atât pe documente cât și pe observații asupra zonei.

2. ANALIZA CRIMINALITATII IN MEDIUL CONSTRUIT

Mai multe discipline științifice pot contribui la domeniul cercetării sociale denumit “studii urbane”. Amintim arhitectura, geografia, științele politice, sociologia, antropologia, criminologia, demografia și chiar ecologia. Caracterul foarte larg și multidisciplinar al analizei urbane face dificilă, dacă nu chiar imposibilă o prezentare cuprinzătoare a metodelor relevante.

Cu toate acestea, este util să existe o împărțire a acestora în idei de baza și concepte. Lucrarea “Key Concepts in Urban Studies” by Gottdiener & al. (2015) oferă o bună imagine de ansamblu a principalelor preocupări de cercetare științifică ale acestui domeniu.

Eu personal am convingerea că în timp ce mediul construit are un rol important în explicarea apariției tipului de activitate criminală (o să vorbesc în celelalte capitole și despre “triunghiul crimei”) factorii sociali sunt la fel de importanți.

Mediul construit este conceptualizat ca un “dispozitiv de încadrare a comportamentului uman” îndreptat spre factori multiplii (nevoile economice, cultura locală și/sau de grup, motivațiile politice, religioase și/sau prezentările media etc. Mediul construit poate să faciliteze sau să inhibe atât comportamentele sociale individuale cât și procesele sociale. Soluțiile arhitecturale bune și o planificare bună lucrează împreună la prevenirea criminalității și la bunăstarea (binele) general al comunității.

Voi face, într-o altă prezentare, o distincție între metodele “Hard” și “Soft” ale CPTED și veți observa un gradient în ceea ce privește metodele de combatere a criminalității.

Principalii factori ai mediului fizic construit ce trebuiesc luați în considerare conform Standardului CEN/TR 14383-2:2007 Prevention of crime – Urban planning and building design – Part 2: Urban planning, sunt:

• caracterul general al utilizării zonei și al terenului;
• forma și densitatea intravilanului;
• caracteristicile spațiilor deschise și ale zonelor verzi;
• relația dintre spatiile publice, semi-publice, private și semi-private;
• deschiderile la strada si constructia intrărilor;
• traseele de transport public și statiile/opririle;
• fluxurile de trafic și parcarile;
• trotuare/alei pentru pietoni și piste pentru bicicliști;
• activitățile desfasurate la parter și orarele de lucru
• ce activitati predomina la etajele superioare si orarul de lucru al acestora;
• iluminatul public și privat în spații publice/private;
• prezența zonelor urbane degradate si a terenurilor în paragină;
• nivelul de întreținere și îngrijire.

În contextul conceptului “Secure Housing Label”, Paul van Soomeren (expert în planificarea și proiectarea urbană, prevenirea criminalității, siguranță/securitate, educație și management social) a creat o altă listă pe care să ne concentram atunci cand facem analiza:

• Planificarea și proiectarea urbană, mărimea cartierului/districtului, densitatea populației sale, înalțimea clădirilor, accesul în cartier cu mașina, bicicleta, pe jos etc.
• Zonele publice, iluminatul public, parcările în aer liber, garajele private, facilitățile de recreere, tunelele și pasajele subterane, spatele pasajelor supraterane, stațiile de autobuz, inclusiv managementul și supravegherea.
• Aspectul grădinilor/parcurilor și al aleilor.
• Clădiri, blocuri, case, terasele acestora, curțile interioare etc.
• Locuințele, orientarea camerelor de locuit, tipurile de acoperișuri (joase, plate, în pantă, etc.) intrările principale și secundare, mijloacele de protecție ale acestora (dotarea cu garduri, porți, uși, sisteme de alarmă, etc.)

Într-un studiu foarte recent, “Built environment attributes and crime: an automated machine learning approach” care pune bazele cercetărilor viitoare în analiza relației dintre atributele mediului construit și criminalitate se arată “că este posibil să se antreneze algoritmi de învățare automată pentru a recunoaște modul de diferențiere a diferitelor caracteristici din mediul construit.” 

Această lucrare prezintă dezvoltarea unei abordări de învățare automată pentru a înțelege mediul construit și relația acestuia cu criminalitatea. Aceasta implică captarea automată a fotografiilor la nivel de stradă utilizând Google Street View (GSV), urmată de utilizarea tehnicilor de supraveghere cu caracteristici de învățare automată (în special recunoașterea caracteristicilor de imagine) pentru a recunoaște caracteristicile mediului construit. Sunt luate în considerare 8 caracteristici cheie (clădiri, uși, garduri, iluminat public, copaci, fereastre, garduri vii și garaje) și este bazat pe un studiu de caz pentru o zonă geografică mică (8300 kilometri pătrați) din nordul Angliei.

Luarea în considerare a altor surse de date care detaliază caracteristicile mediului construit, cum ar fi cele disponibile de la autoritățile locale și agențiile de cartografiere, va putea fi considerată ca un mijloc suplimentar de achiziționare a datelor.

Surse:

• CPTED Manual for police office, Project “Development of existing urban design, planning and crime prevention methods and introduction of new ones to improve living environment safety (CPTED)’’
• 21st Century Security and CPTED: Designing for Critical Infrastructure Protection and Crime Prevention, Second Edition by Randall I. Atlas
• Inside Lavasa, India’s first entirely private city built from scratch (theguardian.com)
• ”Compact or spread? A quantitative spatial model of urban areas in Europe since 1990”, autorii Manuel Wolff, Dagmar Haase, Annegret Haase (journals.plos.org)
• Relativitatea unui concept: densitatea urbană by Miruna Stroe (arhitectura-1906.ro)
• Un model vechi de 1.000 de ani: gentrificarea şi modernizarea oraşelor României by Răzvan Zamfir (economica.net)
• Procesul de gentrificare a spatiilor de locuit urbane. Concept si explicatii alternative by Dana Cornelia Nitulescu (revistacalitateavietii.ro)
• Built environment attributes and crime: an automated machine learning approach (crimesciencejournal.biomedcentral.com)

Ion Iordache – Consultant Securitate

---

Intra in comunitatea   Linkedin Securitate in Romania

Intra in comunitatea  Facebook Securitate in Romania  

Securitate in Romania by VerifiES Security

Blogul nr 1 din industria de Securitate: Noutati si tendinte din industria de Securitate, Solutii de Securitate, Locuri de munca din industria de Securitate, Resurse utile, Topuri de Securitate

VerifiES Security– Eficienta in Securitate: Servicii Eficiente de Securitate la preturi corecte

Ajutam companiile in selectia si implementarea celor mai Eficiente Solutii de Securitate si celor mai potriviti Furnizori de Securitate.

Consultanta de securitate si optimizare bugete | Evaluare eficienta si eficacitate programe de securitate | Proiectare sisteme Securitate si incendiu |  Audit servicii si solutii de Securitate | Evaluare si selectie furnizori Securitate | Evaluare de risc la securitate fizica | Management Securitate externalizat | Urmarire, Evaluare si Receptie servicii si Sisteme Securitate.