Boom-ul fotovoltaic din Romania

Boom-ul fotovoltaic din Romania

articol preluat de pe www.arsc.ro

publicat de SmartCity România

Boom-ul fotovoltaic din România: tranziție energetică sau risc național de incendii și avarii?

Într-o țară în care, de ani de zile, aproape orice proiect mare se face „repede și ieftin”, boom-ul fotovoltaic din România riscă să devină cea mai mare iluzie de tranziție energetică sigură. Nu pentru că energia solară ar fi rea, ci pentru că implementarea ei pe scară largă, într-un ritm accelerat și cu un control tehnic slab, poate transforma investițiile în infrastructură critică într-o rețea de riscuri sistemice: incendii, avarii, pierderi, opriri neplanificate, poluare, litigii și prăbușirea încrederii publice.

Incendiul recent din județul Giurgiu, localitatea Uzunu – unde aproximativ 30.000 de panouri fotovoltaice au fost distruse după ce focul s-a extins la parc – nu este doar o știre. Este un simptom. Un avertisment. O ilustrare a unui fenomen mult mai grav: România construiește sute de parcuri și mii de instalații cu o viteză care depășește dramatic capacitatea reală de a le gestiona profesionist.

1) „Incendiul din Giurgiu” nu e un accident izolat. Este un scenariu predictibil. Boom-ul fotovoltaic din Romania

Conform informațiilor publicate, focul a pornit de la un utilaj agricol și s-a extins în vegetație uscată, apoi către parcul fotovoltaic. Indiferent de cauza inițială, întrebarea corectă nu este „cine a aprins”, ci:

De ce un parc fotovoltaic poate deveni vulnerabil la un incendiu extern și ajunge să ardă în masă?

Aici intră elementele care lipsesc frecvent din proiectarea și exploatarea „pe repede înainte”:

• bariere și zone tampon insuficiente între terenuri agricole/vegetație și parc,

• management defectuos al vegetației și al combustibilului (iarbă uscată, miriște, resturi),

• lipsa accesului rapid pentru intervenție,

• lipsa segmentării pe zone (ca incendiul să fie limitat la un perimetru),

• lipsa detectării timpurii (termografie, senzori, camere, alarme),

• lipsa unui plan de intervenție integrat cu ISU și cu operatorul local.

Faptul că au ars 30.000 de panouri arată că incendiul nu a fost „un punct”, ci o propagare masivă. Asta sugerează vulnerabilitate structurală, nu doar ghinion.

2) România construiește prea mult, prea repede. Și prea des cu „competență mimată”. Boom-ul fotovoltaic din Romania

În ultimii ani, energia solară a devenit zona ideală pentru:

• firme nou apărute peste noapte,

• proiectanți fără experiență pe sisteme utility-scale,

• constructori fără specializare în DC high-voltage și management al riscului,

• instalatori care vin din zona rezidențială, dar lucrează pe instalații de zeci/sute de hectare,

• subcontractare în lanț (unde responsabilitatea se diluează complet).

Rezultatul tipic este un ecosistem în care există proiecte, există bani, există panouri, dar nu există:

• standardizare,

• audit real,

• management profesionist de operare,

• KPI de fiabilitate și siguranță,

• cultură de prevenție.

Asta nu se vede imediat în poze frumoase cu drone. Se vede în 12–24 luni, prin:

• hotspoturi în conexiuni,

• degradare accelerată a cablurilor,

• defecte de string,

• invertori supraîncălziți,

• incendii locale, apoi majore.

În țările cu maturitate în domeniu, discuția despre PV și incendii este deja standardizată în ghiduri de bune practici pentru proiectare și intervenție, tocmai pentru că riscurile au fost observate repetitiv (mai ales la instalații pe acoperiș, dar și la cele de mari dimensiuni).

O componentă critică, tratată adesea superficial în discuția publică despre siguranța parcurilor fotovoltaice, este calitatea materialelor. Problema nu este originea geografică în sine – piața globală produce atât echipamente premium, cât și produse mediocre, indiferent de țară – ci logica investițională care împinge proiectele către „minimum viable cost”: cabluri, conectori, cutii de joncțiune, protecții, siguranțe, sisteme de prindere și chiar unele module sau invertoare alese preponderent după preț și disponibilitate, nu după durabilitate, testare și comportament în condiții reale de exploatare.

Într-un parc de mari dimensiuni, vulnerabilitatea rar stă într-un singur element „major”, ci în acumularea tăcută a unor componente „mici” subdimensionate sau de calitate fluctuantă: conectori incompatibili sau slab sertizați, cabluri cu izolație sensibilă la UV, cutii cu etanșare imperfectă, contacte care oxidează, protecții care nu reacționează la timp. Toate acestea cresc rezistența de contact, generează încălzire locală, produc degradare accelerată și, în cele mai rele scenarii, favorizează arcuri electrice și puncte de aprindere. Iar când materiale marginale sunt combinate cu instalare în grabă și cu mentenanță minimă, riscul devine predictibil, nu excepțional.

Aceasta este capcana clasică a tranziției făcute pe viteză: proiectul arată bine la recepție și în prezentări, dar în 12–24 de luni apar simptomele reale – degradare, avarii, randament scăzut, incidente. Costul inițial mic devine cost operațional mare, iar ceea ce a fost economisit la achiziție se plătește ulterior prin opriri neplanificate, înlocuiri, pierderi și riscuri de siguranță.

3) Cel mai periculos mit: „fotovoltaicul nu arde”. Boom-ul fotovoltaic din Romania

În realitate, PV poate arde în mai multe moduri și, mai grav, poate susține propagarea incendiului:

• defecte de contact (conectori MC4 incompatibili, sertizări greșite),

• arcuri electrice DC (DC arc fault) – extrem de periculoase și dificil de detectat,

• cabluri DC deteriorate (UV, rozătoare, montaj neconform),

• stringuri cu rezistență crescută → încălzire locală,

• invertori și transformatoare afectate de praf, umiditate, variații termice.

Mai mult, prezența modulelor poate modifica dinamica termică a unui incendiu și poate crește temperaturile la nivelul structurii, ceea ce complică intervenția. Aceste aspecte sunt tratate explicit în ghiduri europene de siguranță la incendiu pentru PV.

4) Unde este adevărata problemă? În O&M – Operare și Mentenanță. Boom-ul fotovoltaic din Romania

România nu are, în acest moment, un bazin suficient de mare de companii de O&M care să opereze sute de parcuri la standard utilitar. Ce avem este, adesea:

• mentenanță „reactivă” (reparăm după ce se strică),

• inspecții rare,

• lipsă termografie periodică,

• lipsă analiză de curbe I-V și degradare,

• lipsă planificare a înlocuirilor și a risk-based maintenance,

• lipsă proceduri clare de intervenție la incidente (inclusiv incendiu),

• lipsă raportare către finanțatori și autorități.

Aici apare paradoxul: România poate ajunge să aibă foarte multă capacitate instalată, dar cu:

• indisponibilitate ridicată,

• eficiență reală scăzută,

• pierderi tehnice mari,

• riscuri de incendiu crescute.

Cu alte cuvinte, avem panouri, dar nu avem management de infrastructură critică.

5) Următorul val va fi mai periculos: storage-ul (BESS). Și acum avem bani pentru el. Boom-ul fotovoltaic din Romania

Dacă fotovoltaicul este vulnerabil la incendii, storage-ul – în special sistemele de baterii litiu-ion (BESS) – este vulnerabil la ceva mult mai grav: thermal runaway, adică o reacție în lanț greu de oprit, care poate produce:

• incendii de durată (ore/zile),

• degajări toxice,

• imposibilitate de stingere rapidă,

• evacuări de populație,

• efecte asupra mediului și infrastructurii.

Problema este simplă: România va replica aceeași rețetă: multe proiecte, prea repede, prea puțini specialiști, control slab, subcontractare agresivă.

Dar la BESS, consecințele sunt mai serioase deoarece incendiile sunt:

• mai greu de controlat,

• mai toxice,

• mai mediatizate,

• mai disruptive pentru comunități.

Exemplele internaționale recente sunt clare:

a) Moss Landing (California) – incendiu la una dintre cele mai mari instalații de stocare; evacuări și dificultăți de stingere.
b) Warwick (New York, Orange County) – incendiu la o facilitate BESS care a ars zile întregi; era al doilea incident pe același amplasament, după unul din 2023.
c) Fenix Battery Recycling (Scoția) – incendiu major, a doua oară în decurs de un an, cu explozii raportate.

Aceste incidente nu sunt excepții exotice. Sunt avertismente despre ce se întâmplă când:

• bateriile sunt instalate fără o proiectare adecvată a compartimentării,

• ventilația, detecția și suppressia nu sunt dimensionate corect,

• nu există planuri clare cu pompierii și autoritățile locale,

• operatorul nu are proceduri și capabilități reale de intervenție.

Literatura tehnică și studiile din domeniu arată clar cât de complexe sunt mecanismele de incendiu pentru baterii (inclusiv LFP) și cât de greu este de gestionat riscul fără standarde și proiectare adecvată.

6) România nu monitorizează, nu controlează, nu auditează. Și asta este „bomba” reală.

Când vorbim de infrastructură critică, nu e suficient să construiești. Trebuie să ai:

• registru național de instalații cu date despre tipuri de echipamente și configurații,

• audit periodic de siguranță și conformitate (nu doar recepție formală),

• inspecții și verificări reale în exploatare,

• management al vegetației și al zonelor de protecție obligatoriu,

• cerințe de monitorizare (SCADA, alarme, detecție incendiu),

• proceduri standardizate de O&M,

• responsabilitate clară (cine răspunde când arde? constructorul? O&M? investitorul?).

În absența acestor mecanisme, România va deveni un teritoriu în care:

• parcurile se degradează,

• incidentele cresc,

• autoritățile reacționează după tragedii,

• populația devine ostilă proiectelor,

• iar tranziția energetică este compromisă prin lipsa de încredere.

7) Cel mai periculos efect secundar: „ne obișnuim cu riscul”.

Într-o cultură instituțională slabă, există un fenomen binecunoscut: normalizarea devianței.

La început, un incident e șocant. Apoi devine „încă unul”. Apoi devine „se mai întâmplă”. Și, în final, ajungem la o industrie care trăiește cu riscul ca și cum ar fi normal.

Exact așa se construiesc catastrofele.

8) Ce ar trebui făcut urgent (dacă România nu vrea să ajungă o „zonă de risc” energetică)

A. Standardizare și reglementare aplicată

• cerințe minime obligatorii pentru design și layout (acces, compartimentare, zone tampon),

• standarde pentru cablare, conectori, protecții, detecție arc fault,

• reglementări clare pentru managementul vegetației și al riscului de incendiu.

B. O&M profesionist obligatoriu

• contracte de O&M cu SLA și KPI reali (disponibilitate, intervenție, termografie, raportare),

• inspecții periodice obligatorii (termografie, verificare conectori, cabluri, invertori),

• audit anual independent pentru proiecte finanțate.

C. Integrare cu ISU și infrastructura de intervenție

• planuri de intervenție standardizate pentru fiecare parc,

• exerciții periodice cu autoritățile,

• acces și infrastructură pentru stingere.

D. Pentru storage: reguli mult mai dure

• amplasare în afara zonelor sensibile fără justificare,

• compartimentare și distanțare,

• detecție gaz, temperatură, thermal runaway,

• sisteme de venting și suppressie dimensionate corect,

• proceduri de evacuare și monitorizare aer.

Linkuri (surse și documentare)

Incident România (Giurgiu – Uzunu, ~30.000 panouri distruse)

1. Mediafax – „30.000 de panouri fotovoltaice au ars într-un incendiu…” Mediafax

2. Newsweek România – „30.000 de panouri fotovoltaice s-au făcut scrum în Giurgiu…” Newsweek România

Ghiduri / bune practici PV – risc incendiu

3. CFPA Europe – Guideline No. 37 (iunie 2025) – fire safety pentru PV CFPA Europe

4. FRISSBE – Building Applied PV Fire Safety Guideline (mai 2024) frissbe.eu

5. Jensen Hughes – exemple de incendii PV și riscuri operaționale Jensen Hughes

Exemple negative BESS (storage) – incendii

6. Associated Press – Moss Landing (California) lithium battery storage fire AP News

7. Times Union – Warwick, Orange County (New York) BESS fire, a doua oară la aceeași facilitate Times Union

8. Scottish Sun – Fenix Battery Recycling plant – incendiu major repetat (Scoția) The Scottish Sun

Analiză tehnică – incendii baterii

9. ScienceDirect – review: fire safety și thermal runaway în BESS ScienceDirect

10. International Fire & Safety Journal – riscuri de incendiu/explozie în grid-scale storage International Fire & Safety Journal