Acest capitol descrie mediul de asistență medicală, cu nevoi specifice de protecție. Definește securitatea ca un sistem de garanții, cu rolul de a diminua riscurile și a minimaliza daunele, neîncetând a se adapta condițiilor de mediu.
Evidențiază necesitatea unei viziuni corecte a securității, distincția dintre remedierea administrativă și aplicarea legii, și rolul
acestora în rezolvarea situațiilor critice.

Motivul principal pentru asigurarea securității și siguranței în mediul medical este datoria morală a organizației de a minimiza riscul de rănire sau deces pentru pacienți și personal.
De asemenea, există responsabilități legale și contractuale ale organizației față de pacienți. Acestea contribuie la furnizarea de îngrijiri de calitate, menținerea bazei economice a organizației și menținerea relațiilor sănătoase cu publicul, comunitatea și personalul.

Securitatea și siguranța sunt concepte înrudite, dar au semnificații diferite.

Siguranța se referă la condiția de a fi protejat de rău sau de pericol și se poate aplica atât la siguranța fizică, cum ar fi protecția împotriva accidentelor, rănilor sau dezastrelor naturale, cât și la siguranța emoțională și psihologică, cum ar fi
protecția împotriva abuzurilor, hărțuirii sau intimidării.
Securitatea, pe de altă parte, se referă la măsurile luate pentru a se proteja împotriva daunelor sau amenințărilor intenționate, cum ar fi furtul, atacurile cibernetice, terorismul sau alte activități criminale și poate include măsuri de securitate fizică, cum ar fi încuietori, alarme și camere de supraveghere, precum și măsuri de securitate digitală, cum ar fi firewall-uri și criptare.
În timp ce, atât siguranța, cât și securitatea se referă la protecție și prevenire, siguranța se concentrează de obicei pe daunele neintenționate, în timp ce securitatea se referă la daunele intenționate.
Măsurile de siguranță sunt adesea orientate spre prevenirea accidentelor sau atenuarea efectelor acestora, în timp ce măsurile de securitate se concentrează pe prevenirea daunelor intenționate și pe reducerea la minimum a impactului
încălcărilor de securitate.
Asigurarea unei securități și a unei siguranțe adecvate în unitățile sanitare este determinată de o varietate de motive, inclusiv de obligația morală, responsabilitatea juridică, respectarea cerințelor de acreditare și de reglementare, calitatea îngrijirii pacienților, stabilitatea economică și bunele relații publice.
Unitatea sanitară are obligația morală de a-și proteja pacienții și bunurile, precum și obligația legală de a-și gestiona în mod corespunzător operațiunile. Asigurarea securității și siguranței contribuie, de asemenea, la asigurarea unei îngrijiri de calitate pentru pacienți, la menținerea stabilității financiare a unității sanitare și la construirea unor relații pozitive cu publicul, comunitatea și personalul.
De exemplu, menținerea siguranței și securității este crucială pentru prevenirea incendiilor. Este de așteptat ca securitatea să sprijine direct eforturile de menținere a siguranței prin raportarea riscurilor, raportarea erorilor și/sau raportarea actelor de neglijență. Prevenirea accidentelor este principalul obiectiv al eforturilor de securitate care solicită identificarea riscurilor de securitate despre care vom discuta, pe larg,în capitolele următoare.
Pe scurt:
• siguranța se referă la protecția împotriva vătămărilor neintenționate, în timp ce
• securitatea se referă la protecția împotriva vătămărilor sau amenințărilor intenționate.
Un sistem de securitate într-o unitate sanitară este creat prin aplicarea unor măsuri de securitate pentru a gestiona
vulnerabilitățile și riscurile de securitate identificate.
Aceste măsuri pot fi împărțite în două categorii: măsuri fizice (cum ar fi iluminatul) și măsuri psihologice (cum ar fi camerele de luat vederi)
Măsurile fizice oferă un element psihologic de protecție, cum ar fi faptul că servesc drept factor de descurajare. Camerele de supraveghere video, de exemplu, servesc drept factor de descurajare psihologică, deoarece infractorii pot să nu cunoască
amploarea sistemului și să se întrebe dacă sunt supravegheați sau dacă imaginile captate sunt dovezi.

Măsuri comune de securitate psihologică și fizică

• Psihologică                                                                                                                  Fizică
• Semnalizare/Monitoare de afișare video                                               Agenți de securitate
• Ecusoane vizitatori/Jurnale de intrare                                                  Alarme
• Marcarea/Etichetarea                                                                               Supraveghere video
• Investigarea incidentelor agresive                                                          Ferestre
• Politica de control al accesului                                                                Bariere
• Condiții de muncă                                                                                      Iluminat
• Măsuri disciplinare de muncă                                                                 Seifuri/containere
• Recunoașterea personalului                                                                    Controale de acces
• Găsirea drumului și îndrumare                                                              Ecusoane de identificare
• Proiectare peisagistică/Arhitectură                                                      Dispozitive de comunicare în caz de urgență

De asemenea, factorii psihologici de descurajare sunt utilizați pentru a inhiba comportamentul negativ și pentru a crea un sentiment de securitate dar crearea unui sentiment fals de securitate poate avea implicații juridice și implică securitatea fizică, semnalizarea sau materiale scrise care exagerează nivelul de protecție oferit.
Exemple de falsă securitate sunt camerele de supraveghere video false și panourile cu anunțuri care pretind că există o patrulă de securitate sau supraveghere electronică, când nu este cazul.
Dacă măsurile normale de securitate sunt compromise sau absente, trebuie să se implementeze o măsură de protecție suplimentară pentru a atenua riscul cauzat de absența măsurii de protecție.
Sistemul de securitate fizică și de descurajare psihologică din cadrul unităților sanitare este conceput pentru a preveni cât mai multe acte infracționale posibile.
Nivelul de securitate este o decizie de management bazată pe valoarea sau importanța pe care organizația o acordă securității și pe toleranța sa la risc.

Factorii psihologici de descurajare

Factorii psihologici de descurajare reprezintă o parte importantă a planificării securității, deoarece aceștia vizează procesul decizional al individului.
Prevenirea criminalității prin proiectarea mediului (CPTED) utilizează mediul fizic și alte aspecte ale proiectării pentru a
gestiona comportamentul, cu scopul de a reduce incidența și teama de criminalitate, precum și de a influența
comportamentul oamenilor prin furnizarea de factori de descurajare psihologici și fiziologici.
Cu toate acestea, este important de reținut că nicio măsură de securitate nu va fi perfectă și suficientă pentru a-i descuraja pe toți potențialii infractori.

Concluzii:

Obiectivele de bază ale unui programului de securitate în unitățile sanitare ar putea avea
următoarele roluri:
• să contribuie la misiunea generală a unității sanitare în ceea ce privește furnizarea de servicii de îngrijire medicală excelente;
• să prevină incidentele legate de securitate/siguranță printr-un sistem proactiv de măsuri de asigurare eficientă a securității/siguranței.
• să răspundă la incidentele de securitate astfel încât să se prevină sau cel puțin să se atenueze pagubele materiale sau vătămările corporale prin acțiuni competente și oportune;
• să creeze un sentiment de încredere în mintea personalului, pacienților și a a vizitatorilor că se află într-un mediu rezonabil de sigur și securizat.

Autorii Ghidului:

Ion IORDACHE, Ec.

Economist de profesie și absolvent al unei școli militare de ofițeri, sunt specializat și certificat ca și consultant de securitate și trainer profesionist în educația adulților; am peste 30 de ani de experiență profesională în activități de securitate privată, evaluarea riscurilor, managementul operațiunilor de securitate, securitatea informațiilor și protecția datelor cu caracter personal, prevenirea criminalității prinproiectarea mediului înconjurător (CPTED) și educația profesională a adulților.
ion@ioniordache.com; ion.www.ioniordache.com; www.rqmcert.com iordache@rqmcert.ro

Robert LEU, Dr.

Ca medic specialist în ortopedie-traumatologie am o înțelegere profundă a nevoilor și provocărilor din sectorul medical în ceea ce privește securitatea și siguranța unităților sanitare. Sunt pasionat de domeniul securității și de aceea m-am specializat și certificat ca și manager de securitate, cu expertiză pe securitatea și siguranța unităților sanitare.
leurobert90@gmail

Pentru a afla mai multe detalii despre cum pot fi gestionate toate aceste provocări specifice în materie de securitate și siguranță cu care se confruntă unitățile sanitare, vă invit să citiți:

GHIDUL ILUSTRAT – “Securitatea și siguranța unităților sanitare”

Veți găsi informații, recomandări și soluții concrete pentru o abordare cuprinzătoare a acestei problematici.