O componentă obligatorie a planului de management al securității este specificarea clară a postului care are responsabilitatea pentru securitatea unității sanitare, cu un nivel de raportare clar definit pentru acest post.
Nivelul de raportare a securității în cadrul unității sanitare reflectă importanța pe care managementul o acordă funcției de securitate, precum și propria responsabilitate de a proteja persoanele și bunurile.
Unii practicieni în domeniul securității susțin că funcția de securitate trebuie să raporteze, în cazul spitalelor, de exemplu, doar managerului spitalului. Acest lucru poate suna bine în teorie, dar, în general, nu este nici practic și nici o situație satisfăcătoare.
Problema de bază este accesibilitatea. Managerul de securitate îndeplinește funcții care, în mod necesar, nu implică în general operațiunile zilnice ale departamentului neclinic dar, pe de altă parte, funcția de securitate nu trebuie să raporteze la un nivel care să-i afecteze negativ productivitatea.
Funcția de securitate, la fel ca multe alte funcții din domeniul sănătății, a fost victima „aplatizării” organizaționale; diferitele niveluri de management din unitățile sanitare, care existau cândva, au dispărut.
Ca urmare, securitatea a fost adesea împinsă mai jos în ierarhia organizațională. Aspectul important al nivelului de raportare în materie de securitate este că acesta trebuie să ofere autoritatea organizațională necesară pentru ași îndeplini în mod corespunzător misiunea. Funcția de securitate dintr-o unitate sanitară (managerul de securitate) trebuie privită ca un element de management care sprijină crearea mediului de asistență medicală iar acest sprijin va implica numeroase sisteme și subsisteme de servicii de protecție. Ca atare, securitatea este considerată un element al managementului unității sanitare.
Practic, securitatea ar trebui să raporteze unei persoane care are atât timp, cât și interes pentru funcția de securitate. Pe scurt, trebuie să existe un sprijin de management adecvat pentru ca un program de securitate să fie eficient. Funcția de securitate nu poate fi statică; mai degrabă, aceasta trebuie să evolueze continuu pentru a răspunde nevoilor în schimbare ale societății și trebuie să rămână flexibilă pentru a face față schimbărilor constante în ceea ce privește riscurile și vulnerabilitățile în materie de securitate care apar într-un mediu de îngrijire a pacienților, mediu aflat în schimbare și în comunitate în ansamblul său. Este important să existe o evaluare permanentă. Practicienii în domeniul securității sunt de acord
asupra unui aspect: funcția de securitate trebuie să fie întotdeauna înrădăcinată într-o orientare de servicii și nu bazată exclusiv pe aplicarea legii.
Funcția de aplicare a legii este concepută pentru a oferi servicii de protecție din punct de vedere extern sau al mediului și nu poate oferi măsurile de protecție internă care cuprind până la 90% din sistemul de securitate al unei unități sanitare, prevenire, educație și relații publice.
Investigațiile și aplicarea politicilor de securitate sunt roluri importante ale unui program de protecție sofisticat, dar nu ar trebui să conducă structura și misiunea organizațională a departamentului de securitate.
De exemplu, dacă persoana responsabilă are o experiență de polițist programul de protecție va fi adesea structurat în direcția unui sistem puternic de prevenire și control al accesului, furturilor, uneori fiind propuse măsuri excesive de supraveghere video care pot genera probleme legale deosebite unității sanitare, sau dacă persoana responsabilă are o experiență de pompier, programul de protecție va fi adesea structurat în direcția unui sistem puternic de prevenire și control al incendiilor.
Acest lucru nu înseamnă că managerul de securitate nu poate elabora planul general de securitate sau nu poate oferi o contribuție direcțională, dar recomandăm ca procesul să includă reprezentanți ai managementului unității sanitare, inclusiv din departamentul de urgență, IT, resurse umane, etc. Cu toate acestea, în cele din urmă, top managementul unității sanitare trebuie să sprijine și să dea aprobarea funcției de securitate, desemnând responsabilitatea, oferind autoritate și alocând resursele necesare pentru a pune în aplicare programul de securitate.
NOTĂ! În unitățile sanitare mai mici, măsurile de protecție vor varia semnificativ în funcție de persoana căreia i se atribuie responsabilitatea, dar în multe situații, atribuirea responsabilităților este adesea nescrisă și vagă.
De exemplu, în cazul unui cabinet medical independent de specialitate, întreaga responsabilitate revine medicului specialist care, cu siguranță, ar trebui să gestioneze un domeniu complet în afara experienței și specializării sale profesionale. Nimeni nu poate avea cunoștințe complete în toate domeniile, iar în situația prezentată, atunci când o singură persoană trebuie să îndeplinească mai multe sarcini variate, sistemul de protecție primește adesea o prioritate mai mică.
În aceste situații recomandăm apelarea la un consultant de securitate, de preferință, independent, evitându-se în acest fel incompatibilitatea cu situațiile în care el prezintă soluțiile și tot el oferă serviciile de punere în aplicare (efectuarea de servicii de pază sau de instalare a unor sisteme electronice de securitate, deexemplu).
Pentru unitățile sanitare mari, cum ar fi spitalele, institutele, centrele de sănătate, centrele medicale și clinicile medicale asimilate spitalelor recomandăm angajarea unui „Manager de securitate” specializat în securitatea unităților sanitare și/sau căruia să i se asigure accesul la pregătirea profesională specificăsistemului medical.
Autorii Ghidului:
Economist de profesie și absolvent al unei școli militare de ofițeri, sunt specializat și certificat ca și consultant de securitate și trainer profesionist în educația adulților; am peste 30 de ani de experiență profesională în activități de securitate privată, evaluarea riscurilor, managementul operațiunilor de securitate, securitatea informațiilor și protecția datelor cu caracter personal, prevenirea criminalității prinproiectarea mediului înconjurător (CPTED) și educația profesională a adulților.
ion@ioniordache.com; ion.www.ioniordache.com; www.rqmcert.com iordache@rqmcert.ro
Robert LEU, Dr.
Ca medic specialist în ortopedie-traumatologie am o înțelegere profundă a nevoilor și provocărilor din sectorul medical în ceea ce privește securitatea și siguranța unităților sanitare. Sunt pasionat de domeniul securității și de aceea m-am specializat și certificat ca și manager de securitate, cu expertiză pe securitatea și siguranța unităților sanitare.
leurobert90@gmail
Pentru a afla mai multe detalii despre cum pot fi gestionate toate aceste provocări specifice în materie de securitate și siguranță cu care se confruntă unitățile sanitare, vă invit să citiți:
GHIDUL ILUSTRAT – “Securitatea și siguranța unităților sanitare”
Veți găsi informații, recomandări și soluții concrete pentru o abordare cuprinzătoare a acestei problematici.
