Interviu Adrian Moisescu , pentru revista “Alarma” editată de Asociația Română pentru Tehnică de Securitate, număr aniversar – 20 de ani ARTS
Tehnologia avansată, robotica și inteligența artificială reprezintă cele mai importante cuceriri științifice moderne, beneficiind de un ritm accelerat de dezvoltare în ultima decadă, având un impact major în toate domeniile, facilitând procese de producție, dezvoltând noi servicii, creind noi capacități de comunicare, reducând timp, resurse și, în multe situații, înlocuind o parte a personalului implicat.
Aceste noi tehnologii, nu au ocolit nici industria de securitate, dezvoltându-se noi soluții, trecându-se de la soluții analogice, la cele digitale, utilizându-se tehnologia IoT în gestionarea sistemelor de alarmă, perimetrale sau de control a accesului, la softuri de analiză avansată a datelor în detectarea în timp real a condițiilor de risc, a platformelor de stocare iCloud, permițând creșterea volumului de date arhivat și a facilitării accesului în timp real la acestea, crescând nivelul operativ în situații de urgență. Utilizarea ca soluții de securitate a roboților și a dronelor, special adaptate tehnic acestei nevoi, este deasemenea în creștere rapidă.
Putem spune că, în doar câțiva ani, s-a trecut de la aplicarea soluțiilor integrate de securitate (pază umană combinată cu sisteme tehnice) la implementarea tehnologiilor avansate și a conceptelor de securitate inteligentă.
Este important de subliniat că, odată cu dezvoltarea tehnologică, au apărut noi tipuri de riscuri și noi forme de criminalitate, cum ar fi criminalitatea cibernetică. Deși se pune accent pe nivelul din ce în ce mai ridicat al securității acestora, în special pe accesul la datele informaționale, este unanim acceptat că nu sunt infailibile, ca de altfel, niciun sistem/măsură de securitate.
Mai mult, rezultatul unei infracțiuni tehnologice poate avea ca impact și să creeze pagube mult mai mari decât cele clasice, prin acțiuni fizice. Alte vulnerabilități ale acestor tehnologii avansate, o reprezintă dependența de un sistem energetic și de rețele, limitările tehnologice și dependența permanentă de update uri și upgrade uri, dar -poate cel mai important- lipsa capacității empatice și a interacțiunii umane, specifice omului, care permit ca și în situații neprevăzute, să poată decide și acționa, cu discernământ. Un exemplu este dat de evoluția sistemelor de alarmare și a soluțiilor de monitorizare a acestora, care, deși a înregistrat pași importanți în rezolvarea unor probleme tehnice, cum ar fi adoptarea unor protocoale și standarde comune care permit interoperabilitatea acestora, rămâne totuși prezentă cea mai importantă provocare: diminuarea alarmelor false!
Un alt aspect important care merită a fi menționat când discutăm despre dezvoltarea tehnologică ca soluție de securitate, este de ordin etic și legal. Există din ce în ce mai multă îngrijorare legată de protejarea vieții private și a libertăților și drepturilor omului, considerându-se -pe bună dreptate- că o parte a acestei tehnologii avansate, utilizate cu rea credință, poate aduce prejudicii și atingeri acestor drepturi fundamentale.
În prezent, există o preocupare generală, în Parlamentul European și în legislativul SUA (și nu numai), atât asupra adaptării legislației în vigoare (GDPR), cât și a standardelor și a normelor pe care producătorii ar trebui să le îndeplinească pentru a asigura un mediu etic și legal utilizării acestor tehnologii.
Traversând descriptiv stadiul dezvoltării tehnologiei și a inteligenței artificiale în industria privată de securitate, punctând atât aspectele pozitive, cât și cele negative, mă aplec asupra întrebării care a dat și titlul prezentului articol: care va fi evoluția elementului uman în industria privată de securitate, în raport cu dezvoltarea tehnologică și a aplicării soluțiilor date de IA?
Există multe voci care „propovăduiesc” sfârșitul „erei” utilizării elementului uman ca soluție de securitate, atât pe plan mondial. cât și în România. Evident, aceștia sunt mai apropiați interesului pieței de sisteme tehnice de securitate decât a furnizorilor de servicii. Bineînțeles, și eu pot fi subiectiv, experiența mea profesională fiind mai apropiată de furnizarea de servicii de pază și protecție, decât de domeniul tehnic, inclusiv pregătirea mea de specialitate. Totuși, consider că în 30 de ani de experiență, dețin cunoștințele necesare care mă pot pune în postura de a asigura o analiză pertinentă.
În primul rând, voi face referire la caracterul preventiv, de preîntâmpinare pe care îl oferă majoritatea soluțiilor tehnice, chiar și cele avansate, robotizate sau din categoria IA. În securitate, aceste elemente -prevenția și alarmarea- sunt extrem de importante, însă în cazul depășirii fazei de intenție, este cea mai importantă capacitatea de reacție pentru asigurarea protecției spațiului, a bunurilor sau a indivizilor.
Încă nu s-au dezvoltat, în afara unor sisteme mecano-fizice, soluții tehnice care să înlocuiască elementul uman, ci maxim să întârzie o infracțiune.
Ca un exemplu simplu al reacției persoanelor care comit infracțiuni în fața soluțiilor tehnologice, vă pot aduce în susținere soluția implementată în ultimii ani, cu succes, de către cele mai importante companii în furnizarea serviciilor de monitorizare a sistemelor de alarmă -din Europa și SUA- și care a avut ca efect reducerea cu aproximativ 30% a intențiilor de pătrundere prin efracție: utilizarea, pe lângă semnalele acustice și vizuale (sirena) a unui mesaj vocal de atenționare a infractorilor asupra repercusiunilor acțiunilor lor. Veți spune că tot „tehnologie” reprezintă. Corect, dar simpla reacție la vocea umană, fie ea și înregistrată, are un impact psihologic de descurajare mai mare, decât flash urile sau sunetele acute ale unei sirene.
În al doilea rând, în ultimii ani au apărut tipuri de riscuri noi sau mai bine spus, incidența acestora, ca posibile evenimente, a crescut. Conflictelele violente de stradă, situațiile pandemice, conflictele militare în proximitate, cresc nevoia de securitate, implicit a personalului specializat aferent. Creșterea populației în zonele urbane, dezvoltarea afacerilor, lipsa de încredere în capacitatea sistemelor publice de securitate și ordine publică și nevoia individuală de protecție, determină și o cerere sporită de soluții și servicii. Luând toți acești factori în calcul, nu pot decât să anticipez că, întreaga industrie privată de securitate se va dezvolta. Iar atâta timp cât tehnologia și soluțiile date de Inteligența Artificială vor fi complementare acțiunilor umane, și personalul necesar activităților de securitate și protecție, se va mări.
Ca un ultim argument, în ciuda creșterii numărului populației și a dezvoltării tehnologiei, există o acută criză de forță de muncă, în special în țările dezvoltate, în toate domeniile de activitate.
Ceea ce se va schimba însă, cu siguranță, va fi structura calităților și a nivelului de pregătire a personalului angrenat în activități de securitate privată. Acesta va trebui să aibă pregătirea corespunzătoare utilizării tehnologiei puse la dispoziție, trebuie să aibă pregătirea necesară gestionării noilor tipuri de risc, să gestioneze și să acționeze corespunzător în situații de criză.
În România, ca industrie, suntem în mare parte în consonanță cu trendul celorlalte state, poate într-un ritm mai puțin alert, determinat de neglijarea aspectelor mai sus menționate, atât de către autorități, cât și de o parte mare a clienților. Lipsa unei legislații adecvate și actualizată evoluțiilor, reprezintă un element important în întârzierea implementării standardelor, normelor și a noilor soluții de securitate. Lipsa conștientizării clienților asupra riscurilor și presiunea constantă asupra reducerii cheltuielilor necesare soluțiilor de securitate, are deasemenea un impact major asupra ritmului mai puțin alert de dezvoltare, permițând utilizarea pe scară largă a sistemelor de tip „home use” -improprii de multe ori riscurilor asumate- și a serviciilor de pază furnizate de companii care nu pun accent pe recrutarea și pregătirea personalului de pază. Din fericire pentru aceștia, incidența situațiilor de risc și a evenimentelor majore este scăzută, însă pentru profesioniștii din domeniu, este evident că, atâta timp cât există factori determinanți sau favorizanți, este doar o chestiune de timp și de providență apariția unor astfel de situații, și am serioase dubii că ne-ar prinde pregătiți.
Ca Președinte al Patronatului Serviciilor de Securitate, organizația patronală reprezentativă a antreprenorilor din domeniu, am datoria să fac toate demersurile necesare, atât față de autorități, de mediul de afaceri cât mai ales față de antreprenorii din domeniul securității, pentru a determina toate aceste schimbări necesare dezvoltării mediului de securitate.
Alături de ARTS, ca organizație asociativă profesională reprezentativă a domeniului tehnic de securitate, promovăm conjugat toate aceste realități și proiecte, încercând împreună să determinăm toate schimbările pozitive necesare. Colaborare începută în urmă cu 20 de ani, de la înființarea acestora, care, îmi permit să spun, s-a consolidat în ultimii doi ani, prin aportul direct al Președinților săi și a membrilor din structura de conducere, care au înțeles, poate mai bine decât alții, că nu se poate realiza o dezvoltare a unei componente a industriei de securitate, fără a ține cont de cealaltă.
Fiind un moment aniversar pentru ARTS, profit de ocazie și să transmit toate aprecierile mele persoanale, dar și a organizației pe care o conduc, față de rolul ARTS pe piața de securitate din România, față de realizările și implicarea conducerii acesteia, urându-i D-lui Președinte Liviu Mateescu și tuturor membrilor ARTS succes și împliniri!
