Discutam cu Adrian Moisescu, presedintele Patronatului Serviciilor de Securitate
Segmentul de securitate paza si protectie, Unde ne indreptam, avand in vedere scaderea constanta a numarului de posturi si implicit angajatilor din serviciile de paza si protectie. Doar 92000 angajati anul trecut?
În primul rând țin să-ți mulțumesc pentru invitație, „Securitate în România” fiind un hub important atât de informații cât și de opinii în domeniul securității private!
Pentru mulți cred că nu este un secret faptul că ne cunoaștem bine, lucrând împreună timp de câțiva ani în cadrul a două mari companii din domeniu -CPI Security și SECURITAS, experiența acumulată permțându-ne și chiar obligându-ne la a ne implica în încercarea de a aduce schimbări, atât de mentalități, de standarde și chiar legislative, în sensul evoluției calitative a serviciilor prestate.”
Industria privată de securitate, după cum generic o denumim împrumutând termenul britanic, în România în acest este împărțită cam în trei categorii:
- companii mari, cu infrastructură solidă și cu un număr mare de angajați,
- companii medii in număr mai mare -dar care nu ajung la 100- cu un număr mic și mediu de angajați, cu o infrastructură mai slabă și cu o calitate medie a serviciilor prestate
- companii mici, îndeosebi locale, cu un număr de angajați variind între câțiva zeci de angajați și maxim 2-300, fără o bază solidă din punct de vedere al asigurării unor servicii de calitate.
Succint, putem constata că acele câteva companii mari, care dispun de o bază solidă și gestionează un număr mare de contracte și angajați, încearcă printr-o politică corectă de vânzări să se mențină într-o zonă de profitabilitate minimă asigurând servicii de calitate. Majoritatea și-au dezvoltat și servicii conexe -instalare sisteme tehnice de securitate, monitorizare sisteme de alarmare, servicii de transport valori, servicii private de pompieri etc- prin care să asigure servicii integrate de securitate, crescând eficiența acestor servicii și reducând costul clientului.
În cea de a doua categorie:
se află cele mai multe dintre companii, sunt companii care nu au o bază dezvoltată, nu depun un efort considerabil în direcția selecției și pregătirii personalului operativ, reducând la minim cheltuielile directe aferente necesare unor servicii de calitate, orientându-se către principala cheltuială, cea salarială, și aceea având ca bază salariul minim pe economie. Mare parte a acestora se raportează la contracte cu statul, unde „regula”celui mai mic tarif se pliază acestui tip de contract, nu au dezvoltate servicii complementare, axându-se pe serviciile de pază, utilizează soluții de ajutor discutabile -cum este subvenția pentru șomeri de la ANOFM-, sunt cele mai vulnerabile din punct de vedere al profitabilității
Ce este de semnalat –și ați făcut-o și voi în mai multe rânduri prin analizele voastre- este că practic dintr-un număr de aproximativ 1300-1400 de companii licențiate pe pază și protecție, cele care asigură cam 90% din valoarea pieței o dau un pic peste 100 de companii, ceea ce pune un mare semn de întrebare asupra modului de avizare și implicit al legislației în vigoare.
A treia categorie :
din nefericire cea mai mare ca număr- o reprezintă companiile înființate și autorizate(!) care ori sunt folosite în sens de „deversare” a datoriilor, ori sunt înființate cu dedicație pentru prestarea unor servicii temporare pentru „un prieten” sau pur și simplu nu funcționează și sunt tranzacționate pe piață în același sens de „coș”. Acestea produc cel mai mare rău industriei pentru că pot furniza la aproape orice tarif servicii lipsite de minimă calitate și uneori le furnizează doar „pe hârtie”.
Cam asta este imaginea, neplăcută ce-i drept, a pieței industriei de securitate, în special în zona serviciilor de pază.
În zona sistemelor de securitate, a monitorizării sistemelor sau a serviciilor de transport și însoțire valori, lucrurile sunt un pic mai așezate sau mai bine spus nu există o pondere atât de mare a furnizorilor neprofesioniști, în mare măsură datorită nivelului de investiție obligatoriu (dispecerate, autovehicule de intervenții, mijloace de protecție și de autoapărare, autospeciale blindate etc) sau a nivelului de pregătire profesională a angajaților (personal tehnic, dispeceri, însoțitori transport valori etc).
Mai mult, în zona sistemelor tehnice, există, în opinia mea, mai dezvoltată latura de reglementare legislativă și de standardizare, ceea ce în mod evident sprijină „trierea orzului de neghină”. Un rol important l-a avut și ARTS ul, organizația asociativă profesională a furnizorilor de sisteme de securitate, reușind să fie mai închegați de-a lungul anilor, mai organizați, mai orientați pe promovarea intereselor membrilor și pe implementare a unor norme, motiv pentru care are toată aprecierea mea!
Referitor la scăderea numărului de posturi și a personalului de pază, aș privi-o din două unghiuri:
- al normalității evoluției tehnice în domeniu și al problemelor de pe piața muncii, probleme care afectează toate domeniile, cu impact semnificativ în zona angajaților cu calificare minimă. Este firesc să scadă numărul de posturi de pază, acesta este un trend la nivel mondial, o dată cu evoluția tehnologică. Pe piața din România în mod special, un „sprijin” dat înlocuirii soluției umane cu sisteme tehnice l-a oferit și obligativitatea efectuării analizei de risc de către fiecare agent economic, și asupra căreia am exprimat în repetate rânduri opinia mea personală care nu este favorabilă, mai ales modului actual în care această activitate -necesară, dar nu obligatorie!- este desfășurată, arătând în mai multe rânduri că suntem singulari din acest punct de vedere în legislația europeană care reglementează securitatea.
- o altă cauză o reprezintă masiva lipsă de personal pe piața forței de muncă, care afectează toate industriile, fără să existe o strategie națională în sensul acoperirii deficitului. În unele domenii -construcții, HORECA, anumite servicii etc-au suplinit această lipsă prin importul de forță de muncă din Asia, slab calificată din punctul meu de vedere și mai scumpă, dacă aduni toate costurile aferente utilizării acesteia. Chiar și așa, ca o soluție de compromis, domeniul nostru nu poate beneficia de aceasta, datorită restricțiilor impuse de reglementările actualei legislații (333/2003) – în special prin obligativitatea ca angajații să fie cetățeni români sau din spațiul UE.
- Patronatul face demersuri în vederea modificării acesteia și alinierea la noile condiții de piață, considerând că există anumite posturi ce pot fi deservite prin personal extra comunitar.
În general, ca o opinie personală, nu cred în reducerea masivă a personalului de pază și înlocuirea acestuia cu soluții tehnice, deoarece, indiferent de nivelul avansat al tehnologiei, acestea sunt instrumente complementare și nu pot decât să sprijine facilitatea unor operațiuni. Cred în schimb cu tărie, în nevoia de calificare și de specializare a personalului de pază în utilizarea eficientă a acestor tehnologii.
Ce spun membri PSS, ce opinie au vizavi de trendul in Securitate?
Companiile membre a Patronatului se înscriu în această direcție, promovând servicii integrate și căutând soluții personalizate fiecărui client. Căutăm în cadrul Patronatului, prin constituirea unor Comitete de lucru, soluții, standarde profesionale și modificări legislative, care să permită furnizarea unor servicii în conformitate cu noile tendințe.
Aveti un an de zile de presedinte PSS, ce s-a schimbat in PSS si mai ales cum ajuta PSS industria de securitate?
Am intrat chiar în al doilea an de mandat și nu pot spune că sunt în graficul propus, dar nici că s-a bătut pasul pe loc. Atunci când am decis participarea ca și candidat la alegeri pentru funcția de Președinte, am ținut cont de forma juridică a acestei organizații -patronală- și de posibilitatățile oferite prin lege acestora, ca partener de dialog social și economic.
Deși nu eram membru al Patronatului, aveam cunoștință de faptul că această organizație suferise un ușor declin în ultimii ani, generat în special de inițiativa multor companii de a nu se mai implica, ca urmare a acțiunii consiliului concurenței de acum câțiva ani.
Totuși, mi-am asumat reconstrucția Patronatului, fiind conștient de nevoia în domeniul nostru de un factor coagulant care să transmită autorităților problemele cu care se confruntă și propunerile pentru îmbunătățirea mediului de afaceri, utilizându-se pârghiile pe care legislația ți-o oferă.
Am fost și sunt conștient de dificultatea promovării invitației de aderare la un astfel de organizație, ținând cont de concurența dintre companii, care de multe ori excede modului firesc, devenind animozități personale, în multe cazuri.
Nu este un specific al domeniului nostru, este general valabil, și rezultă atât din „jungla” în care -încă- se desfășoară activitatea antreprenorială în România, cât și de o „imaturitate” a omului de afaceri autohton -și-mi cer scuze anticipat pentru această afirmație, nu o adresez în sens peiorativ! Eu am avut șansa să învăț o altfel de abordare, ca membru în trecut al unor organizații internaționale, și să înțeleg rolul asociaților profesionale, al organizațiilor patronale și chiar al sindicatelor în îmbunătățirea activității industriei de securitate, și să nu ne îmbătăm cu apă rece că în alte țări nu există disensiuni și animozități!
Dar au experiența și maturitatea deja obținută în a utiliza aceste organizații în a obține cel puțin îmbunătățiri a mediului în care își desfășoară activitatea.
Acest lucru mă diferențiază de atitudinea pe care o aveam și eu în urmă cu 12-14 ani, în care acționam „solitar”. Indiferent de pârghii, de demersuri personale, o companie nu poate rezolva o problemă structurală, importantă, fără consens și fără suport din partea celorlalți. Această maturitate dobândită m-a ajutat în a lăsa deoparte opiniile personale – pe care le am, ca fost antreprenor în domeniu- ci de a transmite în permanență un îndemn la coeziune tuturor furnizorilor de servicii private de securitate, fiind singura manieră în care se poate determina acțiuni importante în vederea rezolvării problemelor comune.
Este adevărat, nu am făcut demersuri susținute de promovare a Patronatului sau acțiuni intense de „recrutare” de noi membri, ci m-am rezumat la discuții individuale cu antreprenori pe care îi cunoșteam, cu cei care și-au exprimat intenția de aderare sau cu cei care, în cadrul diverselor evenimente, am avut plăcerea să-i cunsoc. Nu ascund faptul că au existat și antreprenori care au rezumat subiectul la un interes personal, de genul condiționării aderării cu obținerea unei poziții în conducerea Patronatului sau declarându-și strict interesul dacă această aderare ar conduce la obținerea unor contracte.
Am subliniat în permanență care este rolul Patronatului, nefiind în niciun caz acela de realizare a unui grup restrâns de interese. O altă problemă o constituie necunoașterea diferențelor între ONG uri, asociații profesionale și organizații patronale, și a rolului pe care îl poate avea fiecare dintre ele, existând confuzii și în urma acestora, chiar niște abuzuri. Nu le-am scos în evidență și nici nu le voi face, pentru că, consider că orice scandal sau dispută care devine publică, poate afecta domeniul nostru care oricum suferă la capitolul imagine pozitivă. Sper ca, pe măsură ce înțelegerea acestor diferențe va fi generalizată, aceste situații vor dispărea de la sine sau se vor rezuma la a fi ONG uri care reprezintă un interes personal sau de grup restrâns.
Sunt dator cu a arăta că, motivul pentru care nu am accelerat procesul de promovare a Patronatului și de a atrage și mai mulți membrii, a fost rezultatul unei maniere personale, considerând că înainte de a „invita pe cineva în casă”, sunt dator cu a pregăti acea casă, de a fi ospitalieră, în acest sens refăcând statutul, am realizat un Cod Etic al Patronatului, o organigramă funcțională, și lucrăm la modificarea site ului și la un calendar de evenimente.
Subliniez că avem o colaborare foarte bună cu ARTS, asociația profesională din domeniul tehnicii de securitate, și facem demersuri în extinderea unor bune colaborări și cu alte organizații, în special cu chapterul din România al ASIS – o organizație profesională importantă în securitatea privată- dar și cu organizații profesionale sau patronale din alte domenii conexe (asigurări, facility manager, cyber security etc).
Am încheiat un protocol de colaborare și cu Securitate în România, recunoscând prin aceasta rolul acestui site în prezentarea realităților din domeniu, a analizelor realizate și de promovarea unor bune practici sau soluții din industria de securitate private.
Ca și concluzie, suntem în fața unor schimbări importante -legislație, structură a serviciilor, nevoia de dezvoltare a angajaților etc- și trebuie să conștientizăm că Patronatul și celelalte organizații profesionale pot avea un rol determinant în creearea unui mediu propice afacerii și activităților.
Participarea antreprenorilor și a specialiștilor în domeniu la activitatea acestora, va asigura prin expertiză și reprezentare canalul de comunicare cu autoritățile statului, cu mediul politic și cu cel de afaceri. Doar așa putem avansa, aceasta este opinia mea clară!
Au un rol activ asociatiile sau sunt doar niste forme fara fond fara orizont, planuri si cum pot ajuta ele industria de securitate?
PSS înseamnă oameni, nu este o mașină, este o organizație, și ca orice tip de organizație trebuie să aibe un scop, o structură, un plan de activitate. Din acest motiv, reinterpretând întrebarea dvs, PSS este un instrument prin care membrii săi, prin implicarea tuturor și prin structurile de reprezentare, trebuie să-și atingă scopul, acela de a îmbunătăți condițiile de piață, sub toate aspectele.
Nu un singur om, fie el Președinte, și nici chiar un grup restrâns -Consiliul Director- determină buna funcționare a unei organizații! Acesta este și motivul pentru care insist asupra implicării tuturor membrilor săi, sub toate aspectele: promovarea acesteia și atragerea a noi membri, proiecte de modificări legislative, creerea de standarde profesionale în domeniu, participarea la demersuri și acțiuni comune împotriva unor practici concurențiale incorecte sau împotriva unor abuzuri/neglijențe ale autorităților publice.
Încă lucrăm la înțelegerea acestei filozofii.
Salariul minim pe economie a fost si a ramas un element important in industrie cum vad membri PSS cresterile continue, si in afara de salariu minim ce alte elemente considerati ca pot influenta pozitiv sau negativ industria de securitate?
Salariul minim pe economie, nu este baza salarială aplicabilă numai domeniului nostru, ci și altor domenii, în special domeniilor din sfera prestărilor de servicii. Din păcate, și exprim o opinie personală pe care am tot expus-o de-a lungul timpului, conceptul de salariu minim pe economie, care ar trebui să aibe rol de protecție socială, s-a denaturat de-a lungul timpului, devenind un instrument de forțare a pieței muncii, care nu ține cont de productivitate, ci strict de nevoile bugetare ale statului.
Mai mult, este instrumentul cel mai facil fiscal de colectare, statul punând greșit presiunea pe angajator, ci nu pe contribuabil, așa cum ar fi firesc. Din acest motiv și din lipsa de educație fiscală a românului, nemulțumirea -atunci când există- se transferă asupra angajatorului și nu a statului, ambele fiind spre confortul acestuia din urmă și un instrument politic utilizat frecvent.
Am ajuns ca peste un 1,8 milioane din cele cinci din numărul de angajați să se poziționeze la acest nivel minimal, ceea ce nu este normal! Taxele aferente acestui tip de salariu ar trebui să fie la un nivel minimal, dacă și-ar păstra caracterul de „protecție socială”.
Ingerința statului în procesul de stabilire a salariului -discutând de un stat democratic, bazat pe o economie de piață liberă- ar trebui să fie minimă. Nivelul salarial ar trebui să fie emanația negocierilor partenerilor sociali -patronat și sindicat- pe fiecare sector de activitate, care să țină cont, pe lângă inflație și costul coșului zilnic, de productivitatea sectorului respectiv, de necesitatea produselor și a serviciilor, de profitabilitate etc. Iar pe baza rezultatelor acestora, statul să propună în dezbatere -reală, nu ca acum- nivelul salariului minim garantat.
Mai mult, acesta ar trebui să acopere o perioadă mai lungă de timp și, poate mai important decât perioada, să fie adoptat cu mult timp înainte de a fi în vigoare, dând timp de ajustare a prețurilor și tarifelor pe piață.
Nu este posibil să adopți în decembrie un nou nivel pentru începutul lui ianuarie anului următor, când orice companie, antreprenor are deja stabilit încă din octombrie sau noiembrie, bugetul de venituri și cheltuieli aferent anului următor!
În domeniul nostru, unde ponderea salarială este foarte mare, astfel de decizii sunt de multe ori fatale, falimentând companii. Știm că, în practică, când salariul minim este hotărât în decembrie, compania prestatoare are un interval de trei-patru luni de renegociere cu clienții, în timp ce obligația salarială se plătește deja. Este și pentru client o povară, care se trezește cu o cheltuială administrativă majorată semnificativ față de previziunile bugetare, iar când companiile sunt mari sau fac parte din structuri multinaționale, lanțul decizional este lung, cu atât întârzierea este mai mare și pagubele prestatorului, mai mari.
Deci predictibilitatea, este poate mai importantă decât creșterea în sine.
Acum, de ce s-a ajuns ca acest salariu minim garantat să fie baza salarială din domeniu, are și alte aspecte ce au generat în timp această realitate. Consider că a fost o greșeală în primul rând obligativitatea calificării personalului de pază, sau să fiu mai exact, a lipsei unei structuri care să permită diferențierea acestora, ceea ce a împins profesia la nivelul minimal obligatoriu și îndepărtarea către alte profesii a celor care puteau evolua.
Practic a închis perspectiva parcursului profesional pentru majoritatea celor care își doreau, poate, practicarea acestei meserii pe termen lung. Această calificare trebuia diferențiată, ținând cont de natura posturilor, de riscuri și de competențele necesare. Permitea atât o retribuire diferențiată, cât și tarifarea către client diferențiată. Restrângerea bazinului de selecție și de angajare, problemă de care suferă toate domeniile, în special în zona personalului calificat, este un alt factor.
Patronatul are în vedere derularea unor întâlniri cu reprezentanții structurilor patronale și asociative din alte domenii, practic reprezentanți din zona clienților serviciilor noastre, în vederea conștientizării acestora de necesitatea creșterii nivelului profesional, implicit al salariilor și tarifelor.
