Criza refugiatilor din ultimile luni a relansat o dezbatere mai veche privind relatia dintre sfera serviciilor de securitate privata si privatizarea gestionarii fluxurilor migrationiste. Cand o tara ca Germania se pregateste pentru o absorbtie de aproximativ 800.000 -1 milion de imigranti, doar intr-un an, este foarte usor sa ne inchipuim ca nu doar problema resurselor va fi prioritatea. O parte din acest flux, care vizează destinatii din tarile europene, deja a solicitat mult peste limita normala tot spectrul institutional si logistic de servicii publice din tarile aflate pe ruta care leaga Orientul Mijlociu de regiunea Balcanilor si Europa de Centrala.
Confruntata cu o criza majora, Ungaria a mobilizat armata, dar solutia nu a diminuat problemele. Obiective majore precum caile ferate, autostrazile, centre urbane importante, puncte de acces, zone comerciale au fost transformate peste noapte in locuri improvizate pentru adapost, ajutor umanitar, puncte de imbarcare dar si de confruntare.
Intr-un asemenea context, mediatizarea excesiva doar a relatiei dintre agentiile guvernamentale implicate si grupul de imigranti a estompat o alta relatie importanta, cea dintre populatia majoritara si aria de servicii publice de interes general sau privat. Cateva exemple in care aceasta relatie a fost afectata merita menționate: afectarea securitatii zonelor turistice, blocarea unor rute de transport si a punctelor de trecere transfrontaliera, zone publice urbane transformate in locuri de confruntare, aplicarea de masuri suplimentare de siguranta publica. Toate aceste efecte negative au solicitat la maxim rezilienta in sfera publica si privata si, in plus, au generat o radiografie extinsa a punctelor slabe din sistemul european de control al frontierelor externe, din legislatia nationala si politicile europeane din domeniul migratiei.
Factorul agravant al situatiei este riscul prezentei persoanelor radicalizate sau apartinând unor grupari teroriste in randul imigrantilor ilegali, un aspect care ridica problema cooperarii in domeniul prevenirii activitatilor teroriste.
Confruntata cu multitudinea de riscuri de securitate si nu doar din acest an, zona europeana, ca si alte zone, a avut de ales intre cateva modele de a redefini relatia dintre stat si sectorul de securitate privata. Din punct de vedere teroretic, problema rezida in gasirea unei solutii optime de privatizare care trebuie sa ia in calcul doua concepte: responsabilitatea de asigurare a continuumului de servicii in domeniul controlului si gestionarii fluxului migrator si responsabilitatea privind accesul la serviciile din acest domeniu.
Solutiile de privatizare pot fi dezvoltate astfel in trei modele.
Primul, un rol minimal sau redus al statului in domeniul finantarii si reglementraii domeniului. In sens flexibil, acest model transfera prerogative importante de reglementare spre structuri asociative profesionale sau favorizeaza un mix de solutii de cooperare intre stat si actori non-statali in procesul de reglementare.
Al doilea model vizeaza privatizarea sectorului de furnizare de servicii in sectorul politicii imigrationiste. Statul continua sa fie autoritatea de reglementare si finantare dar generarea si furnizarea de servicii revin sectorului privat prin externalizare, contracte, etc.
Al treilea model are in vedere beneficiarul, responsabilitatea in accesul si utilizarea serviciilor. Acest model prevede o mutare a accentului de la obligativitatea aplicării unor prevederi generale la accesul selectiv si flexbil la servicii de securitate, o trecere de la beneficiile ”in-kind” la ”in-cash” dar mentine functia de reglementare la nivelulul statului.
Indiferent de dezbaterea privind modele de privatizare si de experientele la nivel national, putem decela la nivel european o schimbare majora fata de problema securitatii private incepand cu 2008. In acel an, CoESS (Confederation of European Security Services) a organizat primul Summit European al Securitatii Private, moment in care s-a incercat evaluarea si recunoasterea importantei sectorului privat de securitate pentru Europa. In acelasi timp, parteneriatul public-privat in acest domeniu era definit de CoESS in prima Carte Alba a securitatii private ca o ”coexistenta planificata” iar domeniul beneficia de urmatoarea definitie: ”Obviously, the necessary relationship between the public sector and security companies, whatever form this takes, establishes the private sector as a special commercial sector. Therefore, at the European level, this sector’s place must be viewed as different from all other commercial sectors.” Chiar si in acest context prudent politic, cu o definitie destul de ambigua, securitatea privata a devenit un jucator important in relatie cu Uniunea Europeana. Din 2008 pana astazi progresul promovarii si al cresterii importanței rolului serviciilor private de securitate este evident. Intr-un raport de referința din 2012 CoESS și APROSER (Asociación Profesional de Compańias Privadas de Servicios de Seguridad) The socio-economic added value of private security services in Europe, subiectul imigratiei ilegale este plasat distinct in capitolul de misiuni centrale din domeniul sigurantei publice si justiție. In acest sens, proiectele concrete dedicate imigratiei ilegale sunt numeroase, astfel, urmatoarele tari au apelat la servicii private: Marea Britanie, Cehia, Luxemburg, Italia, Irlanda, Estonia, Franta, Portugalia, Germania și Finlanda.
Doua segmente de servicii sunt cele mai frecvent utilizate: transferul si returnarea imigrantilor ilegali si gestionarea centrelor de internare. Citeva exemple pot fi relevante pentru amplitudinea si complexitatea acestor teme sensibile. In Marea Britanie, grupul SERCO gestiona în 2013 un centru pentru imigrantii ilegali prin care trecusera 40.000 de persoane (in perioada 2004-2013). In acceasi tara, G4S are 3 centre iar în Olanda, un alt centru, langă Aeroportul Schipol. Tot in 2013, doua companii spaniole, Eulen Seguridad si Serramar Surveillance and Security, gestionau centrele sociale de internare pentru imigranti din Ceuta si Melilla (enclave spaniole autonome din Maroc) pentru un contract de 6.49 mil Eur. Italia, in acelasi domeniu, al gestionarii centrelor de imigranti, a organizat in 2012 o licitatie in valoare de 8.2 mil. Eur. pentru servicii la centrul din insula Lampedusa.
Criza recenta si exemplele prezentate ar trebui sa ne sugereze doua concluzii.
Obiectivul dezvoltarii unei societati a riscului in Europa, asa cum este promvat intens la nivel declarativ de tarile membre ale UE dar si de catre institutiile europene, ne obliga la identificarea si implementarea celor mai bune solutii in domeniul controlului fluxului imigrationist. Acest imperativ nu poate sa mai excluda sectorul privat de securitate din proiectele majore care vor configura spatiul Schengen.
Indiferent de solutiile practice implementate la nivel national, treptat, in domeniul imigratiei ilegale, mai ales pentru tarile cu granite externe UE, nivelul de exigenta, standarde, dar si necesarul de investitii in securitate vor creste semnificativ in anii ce vin. In aceasta situatie, parteneriatul public-privat din acest domeniu devine unul strategic pentru atragerea de resurse si pentru dezvoltarea unor centre de competenta si expertiza la nivel European.
Claudiu Degeratu – Expert securitate nationala si internationala
Securitate in Romania
Servicii pentru industria de securitate: Consultanta de securitate, Audit securitate, Selectie si audit furnizori de securitate, Solutii de securitate – optimizare buget de securitate, Business Intelligence, Business Counterintelligence, Securitatea informtiilor, Externalizare management servicii de securitate, Analize, statistici de securitate, Instrumente utile pentru industria de securitate, Consultanta marketing si vanzari, Training, Recrutare, Joburi securitate, Marketing online, Broker de securitate.
